Viciile de refracție

Miopie ridicată

   Miopia este un defect în refracția ochiului, în care razele de lumină se focalizează în fața retinei în loc sa  se focalizeze pe suprafața retinei. Deci  este nevoie de o lentila divergenta pentru a ajuta razele să focuseze pe retină.

 Această afecțiune poate fi cauzată de anomalii în corneea ochiului sau a cristalinului, dar este cel mai adesea cauzată de creșterea excesivă a ochiului, astfel încât ochiul să fie mai lung decît normal. Creșterea ochilor se stabilizează de obicei între 20 și 30 de ani. Dar există unii oameni care au o formă de miopie care se agravează progresiv an de an.

Potrivit National Eye Institute, termenul „miopie ridicată” se aplică atunci când atinge -6,0 dioptrii sau mai mult.

Spre deosebire de miopia simplă, miopia de mare grad este o boală oculară în care există o lungime excesivă până la globul ocular, care creează o întindere anomală pentru toate structurile din ochi, în special retina care devine subțire, fragilă și predispusă la modificări.

Care sunt factori de risc?

  • parinti cu miopie forte
  • rasa asiatica
  • efortul vizual crescut cu folosirea excesivă a dispozitivelor electronice, gen calculator , tableta, telefon, de la vîrste fragede
  • în condiții de iluminat ambiental neadecvat
  • sexul feminin are  o probabilitate mai mare de a dezvolta miopie forte

Clasificarea  miopiei

  • miopia axiala – razele nu ajung la retina si se opresc pe undeva  in fata retinei.
  • Miopie  de  indice (in cataracte miopigene de exemplu) prin cresterea nivelului de refractie.
  • Miopie  de  curbura prin cresterea curburii corneei , (de exemplu  in keratoconus) .

 Deasemenea, dupa severitatea ei, miopia se poate clasifica in

  • miopie mica
  • miopie medie
  • miopie forte
  • miopie maligna ,peste zece dioptrii sau degenerativa

Care sunt simptomele miopiei ridicate?

  • pacientul nu vede bine la distanță și încearcă să “strîngă “ ochii și să se concentreze – mijește din ochi
  • pacientul tinde să vină foarte aproape ca să vadă  clar, se aproprie de televizor etc.
  • la copilul mic miopia se poate însoți uneori de strabism divergent , ochii ” fug “ spre tample
  • poate să apară cefalee, migrene,  stări de nervozitate
  • oboseală vizuală cu dureri de cap

 

Care sunt complicații miopiei ridicate?

  • glaucom (unghi deschis)
  • cataractă (subcapsulară nucleară, corticală și posterioară)
  • dezlipirea de retină
  • maculopatie miopică sau degenerare maculară miopă

Glaucom. Riscul de a dezvolta glaucom a fost cu aproape 50% mai mare la indivizii cu miopie moderată până la mare, comparativ cu cei cu miopie scăzută.

Cataractă. Ratele mai mari de chirurgie a cataractei sunt observate la persoanele cu miopie ridicată. Pe baza dovezilor disponibile, sunt cu 17% mai multe șanse decât cei cu miopie moderată să necesite o intervenție chirurgicală pentru cataractă.

Dezlipire de retina. Riscul de a dezvolta o detașare de retină este de cinci sau șase ori mai mare la persoanele cu miopie ridicată , comparativ cu cei cu miopie scăzută . Persoanele cu miopie ridicată au ochi mai lungi (alungire axială), ceea ce înseamnă că retina este mai întinsă și, prin urmare, predispusă la dezlipirea de retină ale retinei.

Degenerare miopică maculară (maculopatie). Riscul de degenerare maculară datorată miopiei crește brusc odată cu vârsta și crește miopia. Pentru maculopatia miopică este caracteristic stafilom posterior, atrofie corioretiniană, modificări ale papilei nervului optic și peripapilare, degerescența maculară miopica, hemoragii maculare, degenerescenta maculara atrofica, membrana neovasculara coroidian maculară sau perimaculară, degenerescența maculară pigmentată-pata Foster-Fuchs. La nivelul corpului vitros se întalnește degenerarea vitrosului cu îngrosare și înmulțirea fibrelor vitreene, aderențe vitreo-retiniene periferice, lichefierea vitrosului. Maculopatia miopică avansată provoacă pierderea vederii centrale și  în prezent nu există tratament pentru forma atrofică. Odată cu creșterea prevalenței miopiei, deficiența vizuală cauzată de această afecțiune va continua să crească.

Cum este tratată miopia înaltă?

  • cauza de bază a miopiei ridicate nu poate fi tratată
  • corecție optică aeriană (ochelari) este cea mai indicată la copiii mici, cu unele excepții
  • corecție optică cu lentile de contact
  • LASIK. Uneori, miopia înaltă nu poate fi tratată cu LASIK, deoarece chirurgii trebuie să îndepărteze țesutul cornean. Persoanele cu  miopie înaltă pot avea nevoie de o cantitate mare de țesut eliminat și este posibil să nu fie suficient de lăsat în urmă pentru a duce la ochi sănătos
  • Cu toate acestea, unele tipuri de aparate LASIK sunt foarte precise și permit medicilor să lucreze la persoane cu un nivel foarte ridicat de miopie. De exemplu, într-un studiu publicat în Journal of Refractive Surgery, cercetătorii au folosit o procedură LASIK la persoanele cu dioptrii cuprinse între -6.12 și -15.75. Majoritatea pacienților au obținut o vedere necorectată după o intervenție chirurgicală similară sau mai bună decât cea mai bună corecție a acestora înainte de operație. Acest lucru sugerează că LASIK poate fi într-adevăr o opțiune bună pentru unii oameni cu o perspectivă extremă, dar echipamentul potrivit trebuie utilizat pentru a oferi cele mai bune rezultate
  • corecție chirurgicală implică înlocuirea lentilei din interiorul ochiului. Aceasta poate fi o opțiune bună pentru persoanele cu miopie severă care nu pot fi tratate de LASIK, spun cercetătorii
  • adițional trebuie adaptată și dieta pentru a susține funcția retinei, o peliculă subțire din interiorul ochiului, care suferă modificări odată cu evoluția miopiei

Hipermetropia

Hipermetropia este o anomalie de refracție în care razele de lumina care patrund in ochi nu sunt focalizate pe retina, ci in spatele acesteia. Pacientul hipermetrop vede obiectele atat la apropiere, cat si la distanta incetosat, neclar.generand astfel o imagine imprecisa, neclara a obiectelor aflate in apropiere.

Hipermetropia , din punct de vedere etiologic , poate fi :

  • hipermetropie axiala : axul antero-posterior al ochiului este prea scurt in raport cu puterea sa de refractie. O scurtare a acestui ax cu 1 mm determina o hipermetopie de 3 dioptrii
  • hipermetropia de curbura : o crestere a razei de curbura a corneei cu 1 mm conduce la o hipermetropie de 6 dioptrii
  • hipermetropia de indice: produsa prin scaderea indicelui de refractie a cristalinului.
  • hipermetropie pozițională: rezultă din cristalinul ochiului plasat posterior.
  • absența cristalinului: fie absență congenitală, fie dobândită (după îndepărtarea chirurgicală sau deplasarea posterioară) duce la afachie.

În funcție de valoarea deficitului dioptric, hipermetropia este de 3 grade:

  • mica , pana la 3 dioptrii – este forma cea mai frecventa
  • mijlocie , intre 4 si 6 dioptrii
  • mare , peste 6 dioptrii – mai rar intalnita.

Simptomatologia clinică:

  • scăderea importantă a acuității vizuale la distanță și aproape uneori chiar cu ambliopii bilaterale (în cazul hipermetropiilor de peste +6 dioptrii)
  • astenopiei acomodative (dureri de cap, senzatie de disconfort, oboseală, lăcrimare frecventă, înroțirea ochilor, nervozitate)

Simptome obiective : determinarea obiectivă a refractiei oculare

Examenul polului anterior al ochiului evidentiaza dimensiuni mai reduse: camera anterioara mai redusa ca profunzime, unghi camerian mai ingust.

La examenul fundului de ochi putem remarca o papila cu aspect de fals edem: pseudonevrita hipermetropica:este mai congestiva,cu conturul sters.

Complicatiile favorizate de prezenta hipermetropiei sunt diferentiate in functie de varsta:

  • în perioada copilariei intre 1,5 si 4,5 ani hipermetropia favorizeaza aparitia strabismului convergent concomitent:acomodatia excesiva si ruperea echilibrului dintre aceste doua reflexe sincinetice determina aparitia strabismului concomitent,convergent
  • la adulții tineri între 18 – 25 ani hipermetropia favorizează apariția astenopiei acomodative și a spasmului de acomodație
  • după varsta de 35 – 40 ani , hipermetropia (prin configurația anatomică cu o cameră anterioară redusă ca profunzime) poate determina apariția unui glaucom cu unghi închis prin mecanismului blocajului pupilar

 Tratamentul:

  • hipermetropia nu poate fi vindecată sau prevenită
  • se prescriu lentile convergente (+) care vor aduce focarul din spatele retinei pe retină. Corecția optică se va efectua după examinarea corectă a refracției după paralizia acomodației și este diferențiată în funcție de vîrstă, valoarea hipermetropiei, tulburările subiective și obiective pe care le prezintă pacientul
  • la copii, dacă prezintă strabism convergent concomitent, se va prescrie corecția totală și la nevoie, lentile bifocale pentru suprimarea efortului de acomodație
  • la copii fară tulburari de vedere binoculară, corecția optică se prescrie numai daca hipermetropia totală depășeste +3 dioptrii și de obicei se prescriu lentile cu valoare dioptrică cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei
  • procedurile chirurgicale folosite sunt: keratectomie fotorefractiva, keratoplastia termica, keratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare. Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. 
  • daca nu este corectata din timp (de la varsta de 2-3 ani), hipermetropia mare sau medie si uneori chiar si mica, poate duce la o scadere importanta a vederii numita ambliopie, irecuperabila la varste mai mari sau la adult nici prin ochelari, nici prin operatie.